Hypholoma lateritium

Toxicitate: otrăvitoare

Strophariaceae

Bazidiocarpul: la început de formă convexă, apoi turtit; de obicei cu colorit roşu-cărămiziu până la brun-roşcat în centru şi galben-ocru pe margini, neted, uneori cu pete brun-roşcate în centru; la exemplarele foarte tinere, cuticula este acoperită cu resturi de văl foarte subţiri cu aspectul unei cortine; are diametrul de 4-10 cm Lamelele: adnate, foarte dese; iniţial gălbui, devenind cu timpul cenuşiu-oliv Piciorul: cilindric, fibros, curbat, cu înălţimea de 5-10 cm şi grosimea de 4-13 mm; este de culoare galben deschis în partea superioară, puţin mai roşcat la bază Fructificaţie: aprilie-decembrie Ecologie: saprofită; creşte în grupuri mici pe butuci şi buşteni aflaţi în putrefacţie, în păduri de foioase (în special de stejar), uneori şi de amestec Comestibilitate: de evitat; comestibilitatea acestei specii este pusă în discuţie, deşi există persoane care prepară în bucătărie exemplarele tinere; carnea de culoare galben deschis până la crem, cu gust oarecum amar, capătă prin gătire o aromă de nuci

Bazidiocarpi tineri

Bazidiocarpi maturi

  Referinţe:

●	Locsmándi C., Vasas G. (2013). Ghidul culegătorului de ciuperci: ciuperci comestibile şi otrăvitoare. Editura Casa: 157
●	Pârvu M. (2007). Ghid practic de micologie. Editura Casa Cărţii de Ştiinţă. Cluj-Napoca: 291
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 233