Agaricus squarrosus

Toxicitate: otrăvitoare → tulburări gastrointestinale

Agaricaceae

Bazidiocarpul: acoperit cu scvame maronii cu vârful curbat, erecte; la început convex, ulterior întins, mai mult sau mai puţin umbonat central; de culoare palid  gălbui, galben-ocru până la galben-maroniu şi diametrul de 3-12 cm Lamelele: adnate, de obicei serate; iniţial sunt de culoare brun-verzuie şi sunt acoperite de un văl parţial, iar la maturitate devin brun-roşcate Piciorul: aproximativ de aceeaşi grosime pe toată lungimea, la exemplarele tinere cu un inel păros în partea superioară, dedesubtul căruia este acoperit cu o multitudine de scvame cu aspect zbârlit; are înălţimea de 4-12 cm şi diametrul de 5-15 mm Fructificaţie: septembrie-noiembrie Ecologie: parazită; creşte în grupuri numeroase pe rădăcinile deja infestate sau atacate de alte ciuperci sau bacterii, ale speciilor de foioase (Fagus, Quercus) sau de răşinoase (Picea); este o specie care adesea îşi obţine nutrienţii prin descompunerea materiilor organice din lemnul mort, producând un putregai alb putând fi adesea observată la baza trunchiurilor tăiate Specii similare: • Pholiota aurivella, care are scvamele de pe pălărie turtite Dăunători: datorită conţinutului ridicat în proteine, corpurile de fructificaţie constituie o sursă de hrană importantă pentru unele specii de mamifere (Sciurus vulgaris); au fost observate şi diptere care se hrănesc pe corpurile de fructificaţie (Bolitophila cinerea, Mycetophila ruficollis, Megaselia frameata) Toxicitate: deşi există persoane care o consideră o specie comestibilă şi o consumă, este bine de ştiut faptul că după aproximativ patru ore de la consum pot apărea primele semne de disconfort gastrointestinal, iar în urma ingerării în combinaţie cu alcool, după circa zece ore apar primele simptome ale intoxicaţiei (stări de vomă, diaree); carnea este gălbuie, cu aromă şi gust de ridiche

  Referinţe:

●	Beug M. W., Shaw M., Cochran K. W. (2006). Thirty-Plus Years of Mushroom Poisoning: Summary of the Approximately 2.000 Reports in the NAMA Case Registry. Mcllvainea 16(2): 47-68
●	Gérault A. (2005). Florule évolutive des Basidiomycotina du Finistere - Homobasidiomycetes. Version 2.0: 150
●	Groves J. Walton (1979). Edible and Poisonous Mushrooms of Canada. Ottawa: Research Branch. Agriculture Canada: 189
●	Hall I. R., Stephenson S. L., Buchanan P. K., Yun W., Cole A. L. J. (2003). Edible and Poisonous Mushrooms of the World. Timber Press: 112, 113, 194
●	Locsmándi C., Vasas G. (2013). Ghidul culegătorului de ciuperci: ciuperci comestibile şi otrăvitoare. Editura Casa: 152
●	Mincu E. C., Ţuculescu R. (2010). Ciupercile din România. Editura Galaxia Gutenberg: 162
●	de Oliveira P. (2009). Mushroom poisoning. Sociedade Portuguesa de Medicina Interna. Medicina Interna 16(4): 232-238.
●	Pârvu M. (2007). Ghid practic de micologie. Editura Casa Cărţii de Ştiinţă. Cluj-Napoca: 291-292
●	Sardariu O. A., Mititiuc M. (2009). Contributions to the study of macromycetes in the Unsu Forest, Iaşi County. Analele ştiinţifice ale Universităţii "Al. I. Cuza" Iaşi, Secţiunea a II-a, Biologie vegetală 55(2): 137-143
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 228
●	Ševčik J. (2006). Diptera associated with fungi in the Czech and Slovak Republics. Časopis Slezkého Muzea Opava 55 (Suppl. 2): 1-84