marți, 25 noiembrie 2014

Pluteus cervinus


  Comestibilitate: mediocră
Pluteaceae     
Pluteus cervinus DSC33340
Pluteus cervinus DSC46638

Bazidiocarpul: are 3-15 cm diametru, formă şi aspect foarte variabile; la început în formă de clopot, mai târziu convex până la aplatizat şi uneori uşor umbonat; cuticula uşor detaşabilă are colorit brun-roşcat, ocru-maroniu, cenuşiu-maroniu, maroniu închis, uneori albicios, mai închis la centru, netedă, acoperită de fibrile întunecate dispuse radial, vâscoasă pe vreme umedă
Lamelele: libere, dese; la început albe, ulterior rozii
Piciorul: cilindric, plin, fragil, fibros, dispus central, adeseori curbat; albicios, acoperit cu fibrile longitudinale maronii, de obicei îngroşat la bază; are înălţimea de 5-12 cm şi grosimea de 7-20 mm; se desprinde uşor de pălărie
Fructificaţie: aprilie-noiembrie; cel mai frecvent poate fi găsită primăvara şi toamna
Ecologie: saprofită; creşte solitar, împrăştiat sau în mici grupuri, pe buşteni, buturugi, rădăcini putrede de foioase (rar de conifere); este o specie întâlnită foarte frecvent în pădurile de foioase
Specii similare:
Megacollybia platyphylla, ale cărei lamele sunt distanţate, piciorul este albicios sau cenuşiu, cu rizomorfe albe lungi la bază
Pluteus salicinus, care are partea inferioară a piciorului cu tentă verzuie sau albăstruie; pălăria de dimensiuni mai mici (3-6 cm)
Pluteus aurantiorugosus, care are pălăria auriu-roşcată sau portocalie, de dimensiuni mai mici (2-5 cm)
• unele specii de Entoloma, la care lamelele sunt ataşate de picior şi nu se dezvoltă pe trunchiuri în putrefacţie
• unele specii de Volvariella, la care lamelele sunt libere, dar care au la baza piciorului o volvă în formă de cupă
Dăunători: corpurile de fructificaţie sunt atacate de numeroase specii de diptere (Mycetophilidae, Trichoceridae, Drosophilidae, Sphaeroceridae, Platypezidae, Psychodidae, Asteiidae)
Comestibilitate: mediocră; nu este o ciupercă foarte adesea culeasă pentru a fi folosită în gastronomie; carnea este moale, albă, compactă, cu un miros uşor de ridiche; poate fi tăiată în felii mari, sotată în ulei şi folosită astfel ca garnitură la friptură; poate fi fiartă la foc mic în unt până capătă un pic de culoare, condimentată cu puţină sare, adăugat lichid şi fiartă în continuare până scade lichidul; poate fi deshidratată şi folosită în stare uscată în diferite preparate; poate fi tăiată în bucăţi mari şi lăsată la marinat pentru a fi folosită mai târziu


  Bazidiocarpi maturi
Pluteus cervinus DSC33756
Pluteus cervinus DSC38941
Pluteus cervinus DSC40868
Pluteus cervinus DSC33347 Pluteus cervinus DSC63203 Pluteus cervinus DSC33345
Pluteus cervinus DSC48221 Pluteus cervinus DSC41016 Pluteus cervinus DSC40887
Pluteus cervinus DSC35738 Pluteus cervinus DSC41102 Pluteus cervinus DSC47957
Pluteus cervinus DSC96380 Pluteus cervinus DSC96592 Pluteus cervinus DSC96385
Pluteus cervinus DSC63196 Pluteus cervinus DSC41018 Pluteus cervinus DSC104039
Pluteus cervinus DSC104043


  Bazidiocarpi tineri
Pluteus cervinus DSC99169
Pluteus cervinus DSC41108
Pluteus cervinus DSC98871
Pluteus cervinus DSC99189 Pluteus cervinus DSC104028

  Referinţe:
Christensen Clyde M. (1981). Edible Mushrooms. Second edition, revised. University of Minnesota Press: 67
García Bona L. M. (1987). Catálogo micológico de Navarra. Cuadernos de Sección Ciencias Naturales 3: 173
Gérault A. (2005). Florule évolutive des Basidiomycotina du Finistere - Heterobasidiomycetes (Amanitales, Pluteales, Entolomatales). Version 2.1: 25
Groves J. Walton (1979). Edible and Poisonous Mushrooms of Canada. Ottawa: Research Branch. Agriculture Canada: 166-167
Hall I. R., Stephenson S. L., Buchanan P. K., Yun W., Cole A. L. J. (2003). Edible and Poisonous Mushrooms of the World. Timber Press: 181-182
Justo A., Minnis A. M., Ghignone S., Menolli Jr. N., Capelari M., Rodríguez O., Malysheva E., Contu M., Vizzini A. (2011). Species recognition in Pluteus and Volvopluteus (Pluteaceae, Agaricales): morphology, geography and phylogeny. Mycological Progress 10(4): 453–479
Locsmándi C., Vasas G. (2013). Ghidul culegătorului de ciuperci: ciuperci comestibile şi otrăvitoare. Editura Casa: 123, 139
Massee G. (1902). European Fungus Flora: Agaricaceae. Duckworth & co. London: 120-121
Mincu E. C., Ţuculescu R. (2010). Ciupercile din România. Editura Galaxia Gutenberg: 130-131
Rea C. (1922). British Basidiomycetae: A Handbook to the Larger British Fungi. Cambridge University Press: 56
Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 207
Ševčik J. (2006). Diptera associated with fungi in the Czech and Slovak Republics. Časopis Slezkého Muzea Opava 55 (Suppl. 2): 1-84
Webster J., Weber R. (2007). Introduction to Fungi. Third Edition. Cambridge University Press: 541

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu