Suillus grevillei

Larch bolete

Boletinus grevillei (Klotzsch) Pomerl. 1980, Boletus elegans Schumach. 1803

Comestibilitate mediocră / condiționată

Suillaceae

COMESTIBILITATE: comestibilă (mediocră), numai după îndepărtarea cuticulei (care poate provoca prin ingerare disconfort intestinal) FRUCTIFICAȚIE: iulie-octombrie ECOLOGIE: ectomicorizantă; creşte solitar, împrăştiat sau în grupuri pe solul pădurilor de conifere sau de amestec, în parcuri; formează relaţii de simbioză cu rădăcinile de zadă (Larix decidua), apărând adesea în plantaţiile artificiale SPECII SIMILARE: Suillus bovinus, care are pălăria

brun-ocru la brun-lila, tuburile adnate până la decurente și creşte pe solurile acide din pădurile de conifere; Suillus granulatus, care are pălăria brun-portocalie până la galben-maronie; exemplarele tinere exudă prin pori mici picături de lichid cu aspect lăptos; Suilus luteus, care are pălăria umbonată, colorată în diferite tonuri de brun; piciorul este prevăzut cu inel albicios la început, maroniu ulterior; Suilus tridentinus, care are pălăria brun-roşcată, pe margine cu numeroase fibrile neclare închise la culoare; porii sunt iniţial gălbui, ulterior portocalii

COMESTIBILITATE: carnea este moale, galbenă, cu gust dulce de fructe şi miros acrişor; din acest motiv, este o ciupercă ce se pretează foarte bine la prepararea deserturilor şi a dulceţurilor BAZIDIOCARPUL: la început semisferic, ulterior convex şi uşor umbonat, la maturitate întins, cu diametrul de 4-10(15) cm; cuticula se separă uşor de pălărie, este vâscoasă pe vreme umedă, lucioasă pe vreme uscată; are colorit galben ca lămâia, galben-auriu, portocaliu-auriu, ruginiu, portocaliu-maroniu

TUBURILE: adnate până la decurente, lungi de 6-11 mm; exemplarele tinere le au acoperite de un văl albicios care la maturitate se rupe; porii sunt mici, palid gălbui la început, galben murdar mai târziu; se colorează în cenuşiu prin strivire PICIORUL: palid galben-auriu până la galben-maroniu, cu o zonă albicioasă în partea superioară; prevăzut cu un inel fragil, membranos, albicios; are înălţimea de 6-10 cm şi diametrul de 1-2,5 cm

Referinţe:
●	del Conte A., Lassoe T. (2008). The edible mushroom book. DK Publishing: 84
●	Groves J. Walton (1979). Edible and Poisonous Mushrooms of Canada. Ottawa: Research Branch. Agriculture Canada: 229-230
●	Hall I. R., Stephenson S. L., Buchanan P. K., Yun W., Cole A. L. J. (2003). Edible and Poisonous Mushrooms of the World. Timber Press: 231
●	Locsmándi C., Vasas G. (2013). Ghidul culegătorului de ciuperci: ciuperci comestibile şi otrăvitoare. Editura Casa: 67
●	Mabey R. (2012). Food for Free. HarperCollins Publishing: 386
●	Mincu E. C., Ţuculescu R. (2010). Ciupercile din România. Editura Galaxia Gutenberg: 178-179
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 265