luni, 17 octombrie 2016

Meripilus giganteus


Bazidiocarpul: acoperit de fibrile fine dispuse radiar, iniţial cu colorit palid maroniu, ulterior, castaniu, brun-roşcat, ocru-maroniu, gălbui-roşcat, concentric zonat la maturitate, cu diametrul de 20-80 cm şi 1-4 cm grosime; sub formă de fragmente semicirculare dispuse etajat, de consistenţă lemnoasă, concrescute la bază, cu margini ondulate sau lobate
Piciorul: foarte scurt, poziţionat în lateral
Trama: la început este tare, crem-albicioasă, ulterior de un alb murdar şi cu consistenţă lemnoasă; formată din tuburi, lungi de 4-6 mm, nedetaşabile de pălărie; porii mici (3-6 pe mm), rotunzi, crem-albicioşi, se înnegresc imediat prin apăsare
Fructificaţie: august-octombrie
Ecologie: saprofită sau parazită; creşte în grupuri în formă de rozete, mănunchiuri (ce pot ajunge la 200 cm diametru şi 80 cm înălţime), imbricat, pe cioate de foioase, buturugi recent tăiate (în special de Fagus sylvatica), dar şi pe Abies alba, Pinus, Picea abies, Quercus, Ulmus, Alnus, Betula etc., provocând un putregai alb lemnului atacat
Specii similare:
Grifolia frondosa, la care porii gri-albicioşi, decurenţi, nu se înnegresc prin apăsare; carpoforii, în formă de evantai, de 2-10 cm diametru, concresc în mănunchiuri de 15-60 cm diametru
Laetiporus sulphureus, la care carpoforii au colorit gălbui, galben-portocaliu; se dezvoltă la baza trunchiurilor de foioase
Bondarzewia mesenterica, la care porii crem-albicioşi, decurenţi, au aspect alveolar; carpoforii, în formă de evantai, concresc în mănunchiuri de 30-50 cm diametru; se dezvoltă parazit, pe trunchiuri de conifere, în zona montană
Polyporus umbellatus, la care carpoforii, mult mai mici (2-4 cm diametru), ombilicaţi, concresc în mănunchiuri cu diametrul de 10-40 cm
Polyporus squamosus, la care carpoforii, mult mai mari (8-40 cm diametru), reniformi sau în formă de evantai, sunt acoperiţi de scvame mari, maronii
Dăunători: bazidiocarpii sunt atacaţi de larvele unor diptere şi lepidoptere (Tineidae)
Importanţă: există studii care au evidenţiat proprietăţile hemolitice şi citotoxice ale extractelor metanolice obţinute din corpurile de fructificaţie
Comestibilitate: sunt considerate comestibile exemplarele tinere, care au carnea moale, groasă, cu textură fibroasă
Meripilus giganteus DSC48155
Meripilus giganteus DSC48150
  bazidiocarpi maturi
Meripilus giganteus DSC95173
Meripilus giganteus DSC95187
Meripilus giganteus DSC48154
Meripilus giganteus DSC48146 Meripilus giganteus DSC95189

  bazidiocarpi atacaţi de dăunători
Meripilus giganteus DSC95184


  Referinţe:
Bernicchia A. (2001). A checklist of Corticioid, Polyporoid and Clavaroid fungi (Basidiomycotina) from the Emilia-Romagna region, Italy. Sydowia 53(1): 1-33
García Bona L. M. (1987). Catálogo micológico de Navarra. Cuadernos de Sección Ciencias Naturales 3: 82
Gérault A. (2006). Florule évolutive des Basidiomycotina du Finistere - Homobasidiomycetes (Hymenochaetales, Lachnocladiales, Ganodermatales, Poriales, Polyporales, Schizophyllales). Version 1.0: 59
Karaman M., Kaišarević S., Somborski J., Kebert M., Matavulj M. (2009). Biological activities of the lignicolous fungus Meripilus giganteus (Pers.: Pers.) Karst. Archives of Biological Science, Belgrade 61(4): 853-861
Karsten P. A. (1882). Bidrag till kännedom av Finlands natur och folk. Haft.37: 33-34
Roháček J., Ševčík J. (2013). Diptera associated with sporocarps of Meripilus giganteus in an urban habitat. Central European Journal of Biology 8(2): 143-167
Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 113
Ševčík J. (2003). Insects associated with wood-decaying fungi in the Czech and Slovak Republics: a review of present knowledge. Acta Facultatis Rerum Naturalium Universitas Ostraviensis, Biologica-Ecologica 9: 159-165

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu