sâmbătă, 3 ianuarie 2015

Lactarius piperatus


Fair edible
Bazidiocarpul: este cărnos, tare, alb-murdar, la început convex, cu marginile răsucite înspre interior, neted, ulterior infundibuliform, albicios cu pete crem sau ocru, pe vreme uscată cu cuticula crăpată, cu diametrul de 6-18 cm
Lamelele: decurente; sunt subţiri, foarte dese, adesea bifurcate; în urma ruperii, secretă un lichid alb cu aspect lăptos, cu gust piperat, ce nu-şi schimbă imediat culoarea în contact cu aerul, devenind verzui în urma uscării; sunt albicioase la exemplarele tinere, căpătând ulterior nuanţe crem
Piciorul: tare, plin, cilindric sau uneori uşor îngustat la bază, neted, albicios; are înălţimea de 3-7 cm şi grosimea 2-3 cm
Fructificaţie: iulie-noiembrie
Ecologie: micorizantă; creşte împrăştiat, în grupuri (uneori numeroase), pe solul pădurilor de foioase, amestec sau conifere, formând relaţii de simbioză cu diferite specii de arbori (Quercus, Tilia tomentosa, Carpinus betulus, Corylus avellana)
Specii similare:
Lactarius vellereus, care are lamelele mai groase şi mai distanţate, pălăria fin catifelată
Russula delica, care are lamelele adnate sau uşor decurente, inegale, cu o uşoară tentă verzui-albăstruie
Lactarius controversus, care are lamelele scurt decurente, la început albicioase, ulterior rozii, pălăria cu pete rozii
Tricholoma columbetta, care are pălăria albă ca zăpada, cu marginile neregulat ondulate, piciorul mai înalt (4-10 cm), uneori cu nuanţe verzi-albăstrui la bază
Dăunători: bazidiocarpii sunt atacaţi de larvele unor diptere (Mycetophilidae, Cecidomyiidae), larve de Ichneumonidae
Importanţă:
- în trecut, era o ciupercă folosită în medicină crezându-se că ajută la dizolvarea calculilor biliari
- cercetărilor au identificat în bazidiocarpi compuşi cu proprietăţi antimicrobiene faţă de ciuperca Candida albicans, responsabilă de apariţia candidozei la oameni
- s-au făcut studii care au arătat că extractele acetonice au proprietăţile antimicrobiene faţă de bacteria Enterococcus faecalis, care se localizează în tractul gastro-intestinal al oamenilor
Comestibilitate: satisfăcătoare
în nordul Europei, este considerată o specie comestibilă şi folosită în stare uscată pentru asezonarea diferitelor preparate gastronomice; de asemenea, este pusă la murat sau păstrată cu sare pentru a fi consumată mai târziu; carnea albă, are un gust extrem de neplăcut şi de înţepător datorat latexului, ce poate fi înlăturat prin fierbere îndelugată, urmată de înlocuirea apei de fierbere sau prin prăjire
Toxicitate: în unele ţări, este considerată o specie otrăvitoare; consumată în stare crudă sau insuficient gătită, poate provoca disconfort gastro-intestinal
Lactarius piperatus DSC40187
Lactarius piperatus DSC40851
  bazidiocarpi maturi
Lactarius piperatus DSC40858
Lactarius piperatus DSC60851
Lactarius piperatus DSC60886
Lactarius piperatus DSC60854

  bazidiocarpi tineri
Lactarius piperatus DSC40579
Lactarius piperatus DSC40200
Lactarius piperatus DSC40191


  Referinţe:
Altuner E. M., Akata I. (2001). Antimicrobial activity of some macrofungi extracts. SAU Fen Bilimleri Dergisi Cilt. 14: 45-49
Camangi F., Stefani A., Sebastiani L., Lippi A., Petrucci P., Falaschi N. (2008). Etnomicologia – La Risorsa Fungo in Alta Valle del Vara la Valle del Biologico. CM Alta Valle del Vara e SSSA: 154-155
Cooke M. C. (1871). Handbook of British Fungi. Macmillan and co., Paris and New York: 212
Fodor E. (2013). Linking biodiversity to mutualistic networks - woody species and ectomycorrizal fungi. Annals of Forest Research 56(1): 53-78
Gray S. F. (1821). A natural arrangement of British plants: according to their relation to each other as pointed out by Jussieu, De Candolle, Brown. Vol. 1. Baldwin, Cradock and Joy. London: 623
Greville R. K. (1824). Flora Edinensis or a description of plants growing near Edinburgh, arranged according to the Linnean System, with a concise introduction to the natural orders of the Class Cryptogamia, and illustrative plates. Edinburgh: 375
Kosanic M., Bankovic B., Dasic M. (2013). Antioxidant and antimicrobial properties of mushrooms. Bulgarian Journal of Agricultural Science 19(5): 1040-1046
Lampel K. A., Al-Khaldi S., Cahill S. A. (2012). Bad Bug Book: Foodborne Pathogenic Microorganisms and Natural Toxins Handbook. US Food and Drug Administration. Second edition
Massee G. (1902). European Fungus Flora: Agaricaceae. Duckworth & co. London: 66
Mincu E. C., Ţuculescu R. (2010). Ciupercile din România. Editura Galaxia Gutenberg: 197-198
Pârvu M. (2007). Ghid practic de micologie. Editura Casa Cărţii de Ştiinţă. Cluj-Napoca
Persoon C. H. (1797). Tentamen dispositionis methodicae fungorum in classes, ordines, genera et familias. Cum supplemento adjecto. Petrum Philippum Wolf., Lipsiæ: 64
Rea C. (1922). British Basidiomycetae: A Handbook to the Larger British Fungi. Cambridge University Press: 486
Rimšaitė J. (2000). Contribution to the Knowledge of Insects Humificators of Fungi in Lithuania. Acta Zoologica Lituanica 10(1): 95-99
Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 274
Ševčik J. (2006). Diptera associated with fungi in the Czech and Slovak Republics. Časopis Slezkého Muzea Opava 55 (Suppl. 2): 1-84

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu