duminică, 17 mai 2015

Suillellus luridus

Lurid bolete
Boletus luridus Schaeff. 1774, Tubiporus luridus (Schaeff.) P.Karst. 1881

 
 Comestibilă condiționat
Boletaceae   

COMESTIBILITATE: comestibilă (mediocră), numai dacă este bine fiartă, iar apa în care a fiert este aruncată pentru îndepărtarea toxinelor termosolubile
FRUCTIFICAȚIE: iunie-noiembrie (fructifică după ploaie)
ECOLOGIE: ectomicorizantă; se dezvoltă solitar sau împrăştiat pe solurile calcaroase din pădurile de foioase, sub Quercus, Betula, Fagus, Carpinus; uneori, crește şi în pădurile de conifere, prin pajiști montane și fânețe în locuri umbrite
SPECII SIMILARE: Neoboletus erythropus, care are

pălăria mai închisă la culoare (brun); piciorul este lipsit de reţea, fiind acoperit de numeroase puncte mici roşii; Rubroboletus satanas, a cărei pălărie este mai deschisă (alb-cenuşie), cu diametrul mai mare (până la 30 cm); Rubroboletus rhodoxanthus, care are pălăria cu colorit mai deschis (cenuşiu-albicios); piciorul găbui este acoperit de o reţea carmin; Suillellus queletii, al cărei picior este lipsit de reţea
DĂUNĂTORII: carpozoamele sunt atacate de larvele de diptere, limacşi

Suillellus luridus DSC62673

Suillellus luridus DSC44829

Suillellus luridus IMG14095

TOXICITATE: se recomandă evitarea acestei ciuperci, deoarece consumată în stare crudă sau insuficient gătită, provoacă disconfort gastrointestinal; dacă totuși este consumată, este indicată evitarea consumului de alcool timp de 72 de ore de la ingerare, deoarece poate provoca intoxicaţii asemănătoare celor produse de ciupercile ce conţin coprină; carnea găbuie, se colorează imediat în albăstrui când este tăiată sau ruptă (ca urmare a conţinutului de acid variegatic şi acid xerocomic, care se oxidează în contact cu aerul)

BAZIDIOCARPUL: cărnos, la început semisferic, convex, fin catifelat, ocru-portocaliu, brun-oliv, oliv-gălbui, ulterior aplatizat, în formă de pernă, cu nuanţe brun-purpurii, verzui-oliv, de 8-14 (20) cm diametru
TUBURILE: libere; lungi de 10-25 mm, mai scurte înspre exterior, se albăstresc prin presare; porii mici, circulari, palid gălbui, apoi galben-oliv; prin rupere, la contactul dintre tuburi şi carnea pălăriei, apare o linie roşu-maronie caracteristică

Suillellus luridus IMG14092

Suillellus luridus DSC43157

Suillellus luridus DSC62736

PICIORUL: la început robust, apoi cilindric la cilindric-clavat, ocru, acoperit cu o reţea de linii roşii-albăstrui, ce formează celule alungite, cu aspect reticulat; are 8-14 cm înălțime şi 1-3 cm diametru



Suillellus luridus IMG13998

Suillellus luridus DSC62687

Suillellus luridus DSC62698

►bazidiocarpi tineri
Suillellus luridus DSC43223

Suillellus luridus DSC43214

Suillellus luridus DSC43225
Suillellus luridus DSC43202

Suillellus luridus DSC44620

Suillellus luridus DSC62575
Suillellus luridus DSC62583

Suillellus luridus DSC62585

Suillellus luridus DSC124131
Suillellus luridus DSC147087

Suillellus luridus DSC147095

Suillellus luridus IMG20185
Suillellus luridus DSC147093

Suillellus luridus DSC147097



►bazidiocarpi atacaţi de dăunători
Suillellus luridus DSC44627

Suillellus luridus DSC44838

Suillellus luridus DSC44834

Referinţe:
Assessorato alle attività produttive, agricoltura e alimentazione (2003). Funghi e ambienti della provincia di Venezia: 142-143
Associazione Micologica Italiana Naturalistica Telematica (2018). Tutto funghi. Cercarli, riconoscerli, raccoglierli. Giunti Editore S.p.A.: 1-352
Camangi F., Stefani A., Sebastiani L., Lippi A., Petrucci P., Falaschi N. (2008). Etnomicologia – La Risorsa Fungo in Alta Valle del Vara la Valle del Biologico. CM Alta Valle del Vara e SSSA: 104-105
Demirel K., Uzun Y., Kaya A. (2004). Some Poisonous Fungi of East Anatolia. Turkish Journal of Botany 28: 215-219
Fodor E. (2013). Linking biodiversity to mutualistic networks - woody species and ectomycorrizal fungi. Annals of Forest Research 56(1): 53-78
Gérault A. (2005). Florule évolutive des Basidiomycotina du Finistere - Homobasidiomycetes. Boletales. Version 2.0: 34
Greville R.K. (1824). Flora Edinensis or a description of plants growing near Edinburgh, arranged according to the Linnean System, with a concise introduction to the natural orders of the Class Cryptogamia, and illustrative plates. Edinburgh: 404
Karadelev M., Miteva S., Stojkoska K. (2004). Checklist of humano-toxic macromycetes in the Republic of Macedonia. Proceedings of 2nd Congress of Ecologist of the Republic of Macedonia with International Participation. Skopje 6: 472-478
Karsten P.A. (1882). Bidrag till kännedom av Finlands natur och folk Haft.37: 8
La Chiusa L. (2020). Guida completa al riconoscimento dei funghi. Edizione digitale: 1-351
Mincu E.C., Ţuculescu R. (2010). Ciupercile din România. Editura Galaxia Gutenberg: 1-381
Nelsen S.F. (2010). Bluing components and other pigments of Boletes. Fungi 3(4): 11-14
de Oliveira P. (2009). Mushroom poisoning. Sociedade Portuguesa de Medicina Interna. Medicina Interna 16(4): 232-238
Rea C. (1922). British Basidiomycetae: A Handbook to the Larger British Fungi. Cambridge University Press: 571
Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 268
Schäffer J.C. (1774). Fungorum qui in Bavaria et Palatinatu circa Ratisbonam nascuntur icones, nativis coloribus expressae. Erlangae, Apud J.J. Palmium. Tom III: 78
Tagliavini O., Tagliavini R. (2003). Atlante dei funghi commestibili della Basilicata. Seconda edizione. Consiglio Regionale della Basilicata: 274

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu