Lepiota clypeolaria

Shaggy-stalked Lepiota, Shield dapperling

Agaricus clypeolarius Bull. 1789, Agaricus roseus Scop. 1772, Mastocephalus clypeolarius (Bull.) Kuntze 1891

Necomestibilă

Agaricaceae

COMESTIBILITATE: necomestibilă, posibil otrăvitoare; au fost semnalate cazuri în care a apărut aşa-numitul sindrom gastrointestinal, care se manifestă prin apariţia unor stări necontrolabile de vomă, deshidratare intensă, diaree FRUCTIFICAȚIE: iulie-octombrie ECOLOGIE: saprofită; crește solitar sau în grupuri mici pe solul pădurilor de conifere, rareori de foioase (Fagus)

PĂLĂRIA: inițial sferică, ulterior campanulată, la final aplatizată, de 4-7 cm diametru; cuticula crem-albicioasă, acoperită cu mici scvame concentrice ocru-brunii; la centru puţin umbonată, cu colorit uniform, mai închis, ocru-brun, cafeniu; pe margine pălăria are resturi albicioase de văl cu aspect franjurat LAMELELE: libere; dese, albicioase până la gălbui PICIORUL: fistulos, alb-cenuşiu; uşor îngroşat la bază, înalt de 4-10 cm, gros de 4-10 mm; cu inel floculos, mobil, nepersistent; sub inel floculos-lânos

SPECII SIMILARE: Lepiota ignivolvata, care are piciorul prevăzut cu un inel nepersistent, înclinat, ce are o uşoară tentă portocaliu-roşcată; Chlorophyllum rhacodes, care piciorul neted, iniţial alb, ulterior brun-roşiatic, cu inel dublu, mobil; Macrolepiota procera, care piciorul acoperit cu fibrile fine maronii, dispuse în şiruri, în zig-zag, ce-i conferă un aspect de piele de şarpe și are un inel dublu, mobil; Lepiota cristata, care are piciorul neted, cu inel membranos, nepersistent, iar în urma ruperii, carnea emană un miros de gaz

COMESTIBILITATE: există ţări (Hong Kong, Mexic) în care este considerată o specie comestibilă

Referinţe:
●	Boa E. (2004). Wild edible fungi. A global overview of their use and importance to people. Food and Agriculture Organization of the United Nations. Rome: 1-147
●	Gérault A. (2005). Florule évolutive des Basidiomycotina du Finistere - Homobasidiomycetes. Agaricales. Version 2.1: 41-42
●	Groves J. Walton (1979). Edible and Poisonous Mushrooms of Canada. Ottawa: Research Branch. Agriculture Canada: 97
●	Karadelev M., Miteva S., Stojkoska K. (2004). Checklist of humano-toxic macromycetes in the Republic of Macedonia. Proceedings of 2nd Congress of Ecologist of the Republic of Macedonia with International Participation. Skopje 6: 472-478
●	Locsmándi C., Vasas G. (2013). Ghidul culegătorului de ciuperci: ciuperci comestibile şi otrăvitoare. Editura Casa: 89
●	Mincu E.C., Ţuculescu R. (2010). Ciupercile din România. Editura Galaxia Gutenberg: 153
●	de Oliveira P. (2009). Mushroom poisoning. Sociedade Portuguesa de Medicina Interna. Medicina Interna 16(4): 232-238
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 215-216