Chalciporus piperatus

Comestibilitate: bună

Boletaceae

Bazidiocarpul: la început emisferic, apoi convex, turtit, la maturitate cu marginile răsucite în sus lăsând la vedere tuburile, de 1-5(9) cm diametru; cuticula netedă, uneori fisurată, cu colorit portocaliu murdar, galben-ocru, galben-maroniu, palid ocru Tuburile: adnate sau uşor decurente; lungi de 3-10 mm; porii, neregulaţi, colţuroşi, de 0,5-2 mm diametru, au colorit portocaliu-ruginiu, brun-roşcat până la maroniu Piciorul: fibros neregulat curbat, de culoarea pălăriei, galben-ocru, cu miceliu galben la bază; are înălţimea de 4-9 cm şi grosimea de 5-18 mm Fructificaţie: iulie-noiembrie Ecologie: micorizantă; se dezvoltă solitar sau împrăştiat, pe solul pajiştilor montane, în asociaţie cu coniferele (Picea abies, Abies alba, Pinus) Specii similare: • Chalciporus pseudorubinus, la care lamelele sunt decurente, cu colorit carmin, roşu-carmin Comestibilitate: bună; carnea din pălărie, de culoare galbenă, uneori cu tentă roşiatică, are un gust extrem de piperat; în unele ţări, pudra obţinută prin măcinarea pălăriilor uscate, este folosită la condimentarea unor preparate

  Referinţe:

●	Gérault A. (2005). Florule évolutive des Basidiomycotina du Finistere - Homobasidiomycetes. Boletales. Version 2.0: 26
●	Groves J. Walton (1979). Edible and Poisonous Mushrooms of Canada. Ottawa: Research Branch. Agriculture Canada: 230
●	Rea C. (1922). British Basidiomycetae: A Handbook to the Larger British Fungi. Cambridge University Press: 36
●	Tagliavini O., Tagliavini R. (2003). Atlante dei funghi commestibili della Basilicata. Seconda edizione. Consiglio Regionale della Basilicata: 280