joi, 4 ianuarie 2018

Pholiota populnea


  Comestibilitate: necomestibilă
Strophariaceae     
Pholiota populnea DSC127089
Pholiota populnea DSC127088

Bazidiocarpul: iniţial convex, cărnos, ulterior aplatizat cu marginile răsucite înspre interior, de 4-10(20-25) cm diametru, cu colorit crem-albicios, palid maroniu, ocru-brun, portocaliu-maroniu, acoperit cu scvame mari, cu aspect lânos, dispuse concentric, albicioase până la palid maronii, cu resturi de văl pe margine; carnea albă, tare, elastică, nu-şi schimbă culoarea prin rupere
Lamelele: adnate; inegale, iniţial albicioase, acoperite de un văl parţial alb, ulterior maronii, brun-roşcate
Piciorul: robust, tare, de culoarea pălăriei, la maturitate maroniu; uneori cu resturi de văl asemeni unui inel, acoperit cu scvame moi dedesubt; are 4-10 cm înălţime şi 3-6 cm grosime
Fructificaţie: august-octombrie
Ecologie: saprofită, uneori parazită; creşte solitar, în grupuri sau mănunchiuri, pe buşteni, cioate în descompunere, trunchiuri vii de Populus, ocazional şi pe alte specii (Salix, Alnus, Betula, Malus); fructifică mai ales pe suprafeţele tăiate ale buştenilor
Specii similare:
Pleurotus dryinus, care are lamelele decurente; piciorul, poziţionat în lateral, are de obicei un inel membranos
Hypsizygus ulmarius, care are lamelele uşor decurente; piciorul, poziţionat în lateral, este lipsit de inel; se dezvoltă pe trunchiuri vii de foioase
Hemipholiota heteroclita, care are pălăria acoperită cu scvame subţiri, cu aspect fibros
Agrocybe cylindracea, care are cuticula netedă, lipsită de scvame, cu colorit brun-roşcat, palid ocru-maroniu


  Bazidiocarpi tineri
Pholiota populnea DSC127091
Pholiota populnea DSC127090


  Referinţe:
Fries E. M. (1836-1838). Epicrisis Systematis Mycologici, seu Synopsis Hymenomycetum. Upsaliae, e Typographia Academica: 164-165
Gérault A. (2005). Florule évolutive des Basidiomycotina du Finistere - Homobasidiomycetes. Agaricales. Version 2.1: 158
Kuyper T. W., Tjallingii-Beukers G. (1986). Notes of Pholiota. Persoonia 13(1): 77-82
Locsmándi C., Vasas G. (2013). Ghidul culegătorului de ciuperci: ciuperci comestibile şi otrăvitoare. Editura Casa: 153
Persoon C. H. (1828). Mycologia europaea: seu Completa omnium fungorum in variis Europaeae regionibus detectorum enumeratio, methodo naturali disposita; descriptione succincta, synonymia selecta et observationibus criticis additis. Sectio Tertia. Particula Prima cum tabulis VIII coloratis. Erlangae in Libraria Palmii: 171
Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 228

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu