Cantharellus cibarius

Chanterelle, Girolle, Golden chanterelle

Cantharellus edulis Sacc. 1916, Craterellus cibarius (Fr.) Quél. 1888, Merulius cibarius (Fr.) Westend. 1857

---

COMESTIBILITATE: comestibilă (excelentă) FRUCTIFICAȚIE: iulie-noiembrie; fructifică mai ales după perioadele cu precipitaţii abundente ECOLOGIE: micorizantă; se dezvoltă solitar, împrăştiat sau în grupuri (uneori numeroase) pe solurile acide din pădurile de conifere (Pinus, Picea, Abies) şi de foioase (în special Fagus, dar şi Betula, Quercus, Castanea, Populus); apare mai ales în etajul montan IDENTIFICARE: suprafaţa fertilă sub forma unor lamele groase, groase, decurente

BAZIDIOCARPUL: cărnos, neted, cu diferite nuanţe de galben (palid gălbui, galben viu, galben-portocaliu până la portocaliu, palid galben-roziu), la început sferic, ulterior întins şi adâncit la centru, în formă de pâlnie, cu marginile neregulat ondulate şi diametrul de 3-9 (15) cm HIMENOFORUL: format din nervuri decurente, groase, bifurcate, anastomozate, de culoare galbenă, cu aspect cutat PICIORUL: cărnos, plin, de obicei îngustat la bază, scurt, robust, cu înălţimea de 3-6 cm şi grosimea de 5-20 mm

---

---

CARNEA: de culoare galbenă, tare, are miros plăcut de fructe (caise coapte) şi gust uşor piperat în stare crudă; poate fi gătită în multe feluri, pote fi murată, conservată cu sare, deshidratată pentru a putea fi folosită mai târziu; poate fi folosită la prepararea papricaşului, omletelor, supelor, ca ingredient în clătite, prăjită în ulei sau unt DĂUNĂTORI: carpozoamele sunt atacate de larvele unor diptere (Culicoides, Drosophila)

SPECII SIMILARE: Hygrophoropsis aurantiaca, ale cărei lamele sunt decurente, repetat bifurcate, portocaliu deschis până la portocaliu aprins; Hydnum repandum, care are stratul himenal în formă de ţepi; Omphalotus olearius, care are lamelele neramificate; Lepista inversa, care are lamelele înguste, dese, şi decurente; Cortinarius orellanus, ale cărei lamele sunt distanţate, inițial palid gălbui şi acoperite de cortină, apoi roşiatice; Cortinarius rubellus, ale cărei lamele sunt adnexe, distanţate, inițial palid gălbui şi acoperite de cortină, ulterior brun-ruginii

---

►bazidiocarpi maturi

►bazidiocarpi tineri

Referinţe:
●	del Conte A., Lassoe T. (2008). The edible mushroom book. DK Publishing: 45
●	Fries E. (1821). Systema mycologicum: sistens fungorum ordines, genera et species, huc usque cognitas, quas ad normam methodi naturalis determinavit. Vol. 1, Lundæ, ex Officina Berlingiana: 318
●	Groves J. Walton (1979). Edible and Poisonous Mushrooms of Canada. Ottawa: Research Branch. Agriculture Canada: 33
●	Locsmándi C., Vasas G. (2013). Ghidul culegătorului de ciuperci: ciuperci comestibile şi otrăvitoare. Editura Casa: 36
●	Mabey R. (2012). Food for Free. HarperCollins Publishing: 336
●	Massee G. (1902). European Fungus Flora: Agaricaceae. Duckworth & co. London: 106
●	Mincu E. C., Ţuculescu R. (2010). Ciupercile din România. Editura Galaxia Gutenberg: 93-94
●	Pârvu M. (2007). Ghid practic de micologie. Editura Casa Cărţii de Ştiinţă. Cluj-Napoca: 257
●	Rea C. (1922). British Basidiomycetae: A Handbook to the Larger British Fungi. Cambridge University Press: 542
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 142
●	Ševčik J. (2006). Diptera associated with fungi in the Czech and Slovak Republics. Časopis Slezkého Muzea Opava 55 (Suppl. 2): 1-84
●	Yu-Cheng D., Tolgor B. (2009). Edible and Medicinal Fungi in Northeast China. Acta Botanica Yunnanica, Suppl.16: 113-114