Caloboletus calopus

Comestibilitate: necomestibilă

Boletaceae

Bazidiocarpul: iniţial globular, apoi convex cu diametrul de 5-15 cm (uneori 20 cm); cuticula este netedă, catifelată, cu colorit bej-maroniu, palid maroniu, cenuşiu-gălbui, maroniu-oliv; carnea tare, compactă, palid gălbuie, prin rupere capătă nuanţe verzi-albăstrui în contact cu aerul Tuburile: adnate; au 5-20 mm lungime şi sunt de culoare albă sau alb-gălbuie; porii mici, rotunzi, iniţial palid gălbui, ulterior galben-oliv, se colorează în albastru la atingere Piciorul: este robust, uşor îngroşat la bază, albicios, palid gălbui, acoperit cu pete roşu- rozii (mai numeroase în partea inferioară); de obicei, este acoperit de o reţea fină de linii, ce-i dau un aspect reticulat; are lungimea de 7-15 cm şi grosimea de 2-5 cm Fructificaţie: iunie-octombrie Ecologie: ectomicorizantă; creşte pe solul pădurilor, în special sub Fagus, Quercus, dar şi sub Picea, Abies Specii similare: • Suillellus luridus, la care piciorul are aspect reticulat, este ocru, acoperit cu o reţea de linii roşii-albăstrui, ce formează celule alungite • Rubroboletus satanas, la care pălăria este mai albicioasă; piciorul este îngroşat la bază, cu colorit galben, cu aspect reticulat, acoperit cu o reţea roşie aprins • Xerocomellus chrysenteron, la care piciorul este adeseori curbat, cu colorit galben aprins, fiind acoperit în partea inferioară de o serie de fibrile roşii • Butyriboletus appendiculatus, al cărei picior are colorit galben, uneori cu pete maronii sau roşii; poate fi acoperit de o reţea fină în partea superioară • Caloboletus radicans, la care piciorul este galben-limoniu, uneori acoperit de o reţea fină în partea superioară • Rubroboletus rhodoxanthus, la care piciorul are colorit galben-portocaliu, acoperit de o reţea deasă de linii carmin Dăunători: stratul himenal este atacat de larve de diptere (Mycetophilidae) Toxicitate: nu este considerată comestibilă datorită gustului foarte amar, care nu dispare prin gătire; gustul neplăcut se datorează prezenţei calopinei şi a unor derivaţi ai acesteia; consumul poate provoca intoxicaţii gastrointestinale

Bazidiocarpi tineri

Bazidiocarpi maturi

  Referinţe:

●	Cooke M. C. (1871). Handbook of British Fungi. Macmillan and co., Paris and New York: 255
●	Fries E. (1821). Systema mycologicum: sistens fungorum ordines, genera et species, huc usque cognitas, quas ad normam methodi naturalis determinavit. Vol. 1, Lundæ, ex Officina Berlingiana: 390
●	Gérault A. (2005). Florule évolutive des Basidiomycotina du Finistere - Homobasidiomycetes. Boletales. Version 2.0: 32
●	Karadelev M., Miteva S., Stojkoska K. (2004). Checklist of humano-toxic macromycetes in the Republic of Macedonia. Proceedings of 2nd Congress of Ecologist of the Republic of Macedonia with International Participation. Skopje 6: 472-478
●	Karsten P. A. (1882). Bidrag till kännedom av Finlands natur och folk Haft.37: 15
●	Locsmándi C., Vasas G. (2013). Ghidul culegătorului de ciuperci: ciuperci comestibile şi otrăvitoare. Editura Casa: 52
●	Mincu E. C., Ţuculescu R. (2010). Ciupercile din România. Editura Galaxia Gutenberg: 189
●	Pârvu M. (2007). Ghid practic de micologie. Editura Casa Cărţii de Ştiinţă. Cluj-Napoca: 267
●	Rea C. (1922). British Basidiomycetae: A Handbook to the Larger British Fungi. Cambridge University Press: 570
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 270
●	Ševčik J. (2006). Diptera associated with fungi in the Czech and Slovak Republics. Časopis Slezkého Muzea Opava 55 (Suppl. 2): 1-84