Boletus badius

Comestibilitate: bună

Boletaceae

Bazidiocarpul: iniţial semisferic, apoi convex la aplatizat-convex, cu diametrul de 3-9(15) cm; cuticula este greu separabilă, catifelată, netedă, colorată în diferite nuanţe de brun (roşcat, cafeniu, castaniu, ciocolatiu); carnea din pălărie se colorează uşor în albăstrui prin rupere Tuburile: adnate, cu lungimea de 8-15 mm; porii, neregulaţi, de 0,5-1 mm diametru, la început sunt albicioşi, crem, palid gălbui, cu timpul căpătând nuanţe oliv, verzui; prin apăsare, se colorează uşor în cenuşiu, gri-albăstrui Piciorul: cilindric sau uşor subţiat la bază, robust, ocru-maroniu deschis, uneori cu tentă rozie; are înălţimea de 4-9(15) cm şi grosimea de 1-3 cm; carnea din picior, palid gălbuie, se colorează uşor în albăstrui prin rupere Fructificaţie: august-noiembrie Ecologie: ectomicorizantă; creşte solitar sau împrăştiat, la marginea pădurilor de conifere (sub Picea abies, Pinus), uneori şi a celor mixte Specii similare: • Xerocomus subtomentosus, a cărei pălărie este mai deschisă la culoare (brun-cenuşiu deschis), iar porii nu-şi schimbă culoarea prin apăsare • Boletus edulis, care are piciorul mai gros, acoperit în partea superioară cu o reţea fină, de linii albicioase, cu aspect reticulat • Tylopilus felleus, la care porii, albi la început şi rozii la maturitate, se colorează în carmin, maroniu prin apăsare • Xerocomellus pruinatus, care are cuticula cu aspect pufos (acoperită cu o pruinozitate gri-albicioasă) • Cyanoboletus pulverulentus, care are porii, neregulaţi, cu colorit galben-limoniu, ulterior galben-oliv până la maroniu, se colorează în albastru prin apăsare • Gyroporus castaneus, la porii sunt albi, iar piciorul are câteva cavităţi la interior Dăunători: corpurile de fructificaţie constituie o sursă de hrană pentru diferite specii de acarieni, larve de diptere, mamifere (Sciurus vulgaris) Comestibilitate: bună; carnea este palid gălbuie, roz-maronie sub cuticulă; se pot consuma exemplarele tinere, în stare proaspătă, după îndepărtarea stratului himenal şi numai prin gătire îndelungată; exemplarele mature se pot conserva în ulei sau saramură, pot fi uscate, congelate, dar trebuiesc consumate cu precauţie pentru că pot cauza disconfort intestinal; de asemenea, pălăriile se pot tăia în bucăţi şi se pot prăji în unt, servite ca garnitură la carne, creveţi, peşte, ca ingredient în supe, risotto

  Referinţe:

●	del Conte A., Lassoe T. (2008). The edible mushroom book. DK Publishing: 82
●	Cooke M. C. (1871). Handbook of British Fungi. Macmillan and co., Paris and New York: 252
●	Fries E. (1821). Systema mycologicum: sistens fungorum ordines, genera et species, huc usque cognitas, quas ad normam methodi naturalis determinavit. Vol. 1, Lundæ, ex Officina Berlingiana: 392
●	Gérault A. (2005). Florule évolutive des Basidiomycotina du Finistere - Homobasidiomycetes. Boletales. Version 2.0: 24
●	Groves J. Walton (1979). Edible and Poisonous Mushrooms of Canada. Ottawa: Research Branch. Agriculture Canada: 231
●	Hall I. R., Stephenson S. L., Buchanan P. K., Yun W., Cole A. L. J. (2003). Edible and Poisonous Mushrooms of the World. Timber Press: 235
●	Karsten P. A. (1882). Bidrag till kännedom av Finlands natur och folk. Haft.37: 11
●	Mabey R. (2012). Food for Free. HarperCollins Publishing: 380
●	Locsmándi C., Vasas G. (2013). Ghidul culegătorului de ciuperci: ciuperci comestibile şi otrăvitoare. Editura Casa: 57
●	Mincu E. C., Ţuculescu R. (2010). Ciupercile din România. Editura Galaxia Gutenberg: 181-182
●	Rea C. (1922). British Basidiomycetae: A Handbook to the Larger British Fungi. Cambridge University Press: 560
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 271-272
●	Ševčik J. (2006). Diptera associated with fungi in the Czech and Slovak Republics. Časopis Slezkého Muzea Opava 55 (Suppl. 2): 1-84