Suillus variegatus

Comestibilitate: mediocră (se consumă exemplarele tinere)

Suillaceae

Bazidiocarpul: iniţial convex, catifelat, ulterior aplatizat, cu diametrul de 6-15 cm; cuticula, separabilă de carne, cu colorit gălbui-ocru, ocru-ruginiu, ocru-oliv, este acoperită cu solzi mici de culoare mai închisă (ruginie, maronie, cenuşie) Tuburile: adnate până la uşor decurente; la început gălbui-ocru, mai târziu gălbui-cafenii; porii mici, rotunzi, se colorează în albastru închis prin apăsare Piciorul: cilindric, uneori îngroşat la bază; cu colorit asemănător cu al pălăriei; neted sau uşor fibrilos, cu înălţimea de 5-9(12) cm şi grosimea de 2-4 cm Fructificaţie: iulie-noiembrie Ecologie: micorizantă; se dezvoltă solitar sau în grupuri mici, pe solurile acide din pădurilor de conifere, printre perniţele de muşchi (sub Pinus, Picea, Abies) Specii similare: • Suillus grevillei, care are pălăria cu nuanţe portocalii, iar piciorul are un inel albicios • Suillus bovinus, care are tuburile decurente, iar stratul himenal este format atât din pori alungiţi cât şi din pori mici rotunzi; carnea elastică, cu aspect spongios, se colorează uneor în roziu prin rupere • Chalciporus piperatus, care are pălăria netedă, maroniu-roşcată, iar tuburile adnate au pori alungiţi • Suillus granulatus, care are pe jumătatea superioară a piciorului o serie de puncte cu aspect granular; porii, iniţial albicioşi, exudă picături de lichid, ulterior devenind gălbui Comestibilitate: mediocră; carnea moale, palid gălbuie, de obicei devine uşor albăstruie prin rupere; în stare proaspătă, are gust acid şi emană un miros slab şi neplăcut de clor; este recomandată gătirea exemplarelor tinere, la care se îndepărtează cuticula, după uscarea prealabilă, deoarece în acest fel dispar gustul şi mirosul dezagreabil; poate fi consumată şi în amestec cu alte specii de ciuperci

Bazidiocarpi maturi

  Referinţe:

●	Blanco D., Fajardo J., Verde A., Rodríguez C. A. (2012). Etnomicología de los hongos del género Suillus, una visión global. Sociedad Micológica de Madrid 36: 175-186
●	García Bona L. M. (1987). Catálogo micológico de Navarra. Cuadernos de Sección Ciencias Naturales 3: 93-94
●	Gérault A. (2005). Florule évolutive des Basidiomycotina du Finistere - Homobasidiomycetes. Boletales. Version 2.0: 20
●	Karadelev M., Rusevska K., Spasikova S. (2007). The Family Boletaceae s.l. (Excluding Boletus) in the Republic of Macedonia. Turkish Journal Of Botany 31: 539-550
●	Rea C. (1922). British Basidiomycetae: A Handbook to the Larger British Fungi. Cambridge University Press: 562
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 271